Rușinea toxică - ce este și cum ne debarasăm de ea

Rușinea apare în momentul în care privești în interiorul tău cu un ochi critic și te evaluezi cu asprime, cel mai adesea, pentru lucruri pe care nu le poți controla, sau le poți controla într-o foarte mică măsură.

Această tendință de auto-evaluare negativă își are, de cele mai mult ori, sursa în mesajele pe care le-ai primit de la ceilalți, în special, în perioada copilăriei. Critica excesivă din partea părinților, bunicilor, profesorilor etc, plantează sămânța rușinii mai adânc decât orice decizie greșită ai fi putut lua vreodată.

Sentimentul de rușine și inadecvare devine parte a identității tale și este deosebit de toxic atunci când începe să îți influențeze imaginea de sine.

Rușinea toxică deschide ușa spre furie, dezgust de sine, inadecvare și câte și mai câte astfel de sentimente nedorite și nesănătoase. Te face să te simți lipsit de valoare și importanță, îți poate contamina felul în care gândești și simți în legătură cu propria persoană, aruncându-te într-o buclă dureroasă de auto-devalorizare și denigrare a propriei persoane, pe scurt, te transformă în propriul tău dușman și sabotor.

Rușine „normală” versus rușine „toxică”:

Toată lume experimentează, la un moment dat în viață, sentimentul de rușine, chiar dacă unii mai mult decât ceilalți.

Rușinea are adesea o componentă culturală. Contribuie la menținerea normelor sociale prin propagarea ideii că unele comportamente sunt indezirabile, având capacitatea de a dăuna altora și de a avea un impact negativ asupra societății. Uneori doar gândul de a face aceste acțiuni poate cauza rușine. Dar când devine rușine normală cu adevărat toxică? Este complicat...

Rușine versus vinovăție:

Să spunem că ai fost prins copiind la școală, părinții și profesori ți-au spus „Ar trebui să îți fie rușine de tine” --- aceste vorbe te-au făcut să îți regreți comportamentul și să încerci să compensezi prin ceva, pentru a recâștiga aprobarea. La fel ca vinovăția, rușinea produce schimbări comportamentale, deoarece dezamăgirea de sine te va face pe viitor să acționezi diferit. Problema este că rușinea afectează imaginea de sine, astfel încât sentimentele rămân acolo mult după ce ți-ai cerut scuze și cel fașă de care ai greșit te-ai iertat, tu însă nu mai ai capacitatea de a o face pentru că, dacă o vei face, data viitoare vei greși din nou. De ce? Pentru că nu ești suficient de bun, pentru că nu ești capabil să păstrezi niște norme sociale și nu ești în stare să relaționezi sănătos – cam așa va suna vocea auto-sabotorului, atât de puternic internalizat. Imaginea de sine a fost alterată, ceea ce înseamnă că rușinea a devenit toxică.

Pe măsură ce creștem și începem să înțelegem felul în care acțiunile noastre îi afectează pe ceilalți, începem, de asemenea, să înțelegem și diferența dintre comportamentul acceptabil și cel inacceptabil. Părinții joacă un rol extrem de important, ideal fiind să își amintească că greșelile sunt normale, ghidându-ne spre alegeri mai bune și ajutându-ne să înțelegem consecințele acțiunilor noastre. Dar cum idealul nu este întotdeauna real, iar părinții fac ce pot și cât știu, fără a fi neapărat rău intenționați, ne pot transmite și mesaje dăunătoare, de genul:

„Nu pot să cred câta prostia ai putu să faci” , în loc de „Este în regulă, toată lumea greșește”, „Nu mai sta ca o putoare pe canapea toată ziua” în loc de „Ce zici să mergem să ne plimbăm și să luam un pic de aer?” sau „Nu cred ca ești făcut pentru asta” atunci când le împărtășim visul nostru măreț de viață. Dezamăgirea și atitudinea dezaprobatoare, care nu se concentrează pe acțiuni, ci pe aspecte ale sinelui, te pot face să te simți dureros de vulnerabil, inadecvat, chiar nevrednic de dragoste sau atenție pozitivă.

Abuzul, neglijarea sau conviețuirea cu un părinte indisponibil emoțional, pot de asemenea favoriza instalarea sentimentului de rușine toxică. Părinții care ne ignoră nevoile fizice sau emoționale ne pot crea convingerea că nu aparținem sau nu merităm dragoste și afecțiune.

Primind constant mesaje negative în legătură cu personalitatea sau inteligența ta, șansele sunt foarte mari ca în timp să le internalizezi, adică să le transformi în convingeri personale de bază. Faptul că internlizarea mesajelor negativ este un răspuns absolut normal, nu îl face să fie mai puțin dăunător.

În loc să reușim să facem distincția între noi ca ființe umane și comportamentele noastre, poate greșite uneori, ajungem să ne identificăm cu aceste greșeli, perpetuând un sentiment de lipsă de valoare a propriei persoane, făcându-ne să ne fie rușine de noi înșine. Acest sentiment de rușine devine parte din noi afectându-ne imaginea de sine și contaminându-ne dialogul interior.

Consecințe ale rușinii toxice

Te izolează – crezând mesaje negative în legătură cu propria persoană poți dezvolta comportamente de evitare și retragere socială. Credința că nu ești demn de iubire poate duce la teama de a te dezvălui cu adevărat în fața persoanelor care țin la tine. Rușinea toxică poate genera inclusiv comportamente indezirabile cum ar fi infidelitatea sau minciuna, deoarece, oricum nu ești demn de iubire, așa că ce rost are? (din nou vocea sabotorului internalizat)

Îți provoacă suferință emoțională – dialogul interior negativ poate declanșa emoții negative precum: furia, îndreptată asupra propriei persoane sau asupra celorlalți, ură de sine, îngrijorare, frică și tristețe. Chiar și perfecționismul poate să fie alimentat de acest sentiment perfid de rușine toxică, ea are capacitatea de a crea acea imagine atât de diferită între felul în care te vezi și felul în care îți vezi sinele ideal.

Îți afectează relațiile – trăind cu un constant sentiment de rușine face aproape imposibilă deschiderea în fața celorlalți - dacă ar afla cât de îngrozitor sunt, ca om, cu siguranță m-ar putea părăsi (autosabotorul din nou). Așadar nu te poți relaxa niciodată suficient de mult încât să lași garda jos, simți constant nevoia de a te proteja. Rușinea generează și o multitudine de conflicte în cadrul relațiilor. Critica constructivă, poate foarte bine intenționată, legată de anumite comportamente ale tale, pot întări sentimentul de inadecvare care s-a instalat în momentele din copilărie în care ți s-a transmis că ar trebui să îți fie rușine de tine. Dificultatea de a accepta critici provoacă reacții de autoapărare, furie și tristețe care te vor face fie să îți ataci partenereul fie să te detașezi emoțional, în încercarea de a nu fi, din nou, rușinat.

Îți provoacă comportamente auto-distructive – durerea provocată de sentimentul permanent de rușine ne poate face să apelăm la strategii nesănătoase, pentru a gestiona sau amorți durerea. Abuzul de substanțe, auto-vătămarea sau abuzurile alimentare pot servi ca încercări de blocare a rușinii și încercări dezadaptative de a recâștiga controlul asupra propriei vieți. Aceste mecanisme de cooping ar putea oferi o ușurare pe termen scurt, dar, pe termen lung, cu siguranță nu fac nimic pentru a vindeca rușinea.

Ce soluții avem pentru a scăpa de rușinea toxică?

Testarea si reformularea gândurilor negative

Nu poți vindeca rușinea fără a cunoaște cum apare. Așadar, este posibil să observi anumite fraze, sau un anumit tipar în gândurile tale, de genul: „nu pot face niciodată lucrurile suficient de bine”, „întotdeauna greșesc„ , „sunt prost/urât/fără speranță” etc. Aceste credințe își au, în general, sursă în anii copilăriei dar asta nu înseamnă că sunt o oglindă fidela a realității și cu siguranță nu îți aduc nici un beneficiu. Pentru a reformula aceste credințe avem la dispoziție câteva trucuri:

· Recunoaște gândul – acesta este doar un fel de a vedea lucrurile.

· Încearcă să îți dai seama de unde provine – am fost mereu tratat ca o dezamăgire atunci când nu am îndeplinit așteptările celorlalți.

· Renunță la absolutismul din formulare – oare întotdeauna am greșit, nu a existat nici măcar un moment în care am făcut lucrurile bine, oricât de neînsemnate ar părea acele lucruri, au existat totuși?

· Privește în perspectivă – poate am făcut o greșeală, dar o pot remedia și am învățat ce să nu fac data viitoare.

Fii blând cu tine

Toată lumea face greșeli și este firesc ca și tu să le faci, asta nu înseamnă că ești defect, că ești o dezamăgire sau un eșec și cu siguranță, nu înseamnă că nu ești demn de iubire, mai ales de iubirea ta pentru tine. Ca orice alt fel de iubire, nici iubirea de sine nu apare peste noapte, este nevoie de timp, este nevoie să fie întreținută și hrănită pentru a se instala și a crește. Fă o listă cu lucrurile de care ești mulțumit la tine (poate ești un prieten bun, o persoană cinstită sau sinceră), cu lucruri pe care le poți face (poate ai talent la desen, al muzică sau gătit) și explorează-ți acele valori personale, devino conștient de ele pentru a îți consolida sentimentul valorii de sine.

Încearcă să legi relații cu oameni care te pot susține

Oamenii care trăiesc cu rușine toxică ajung adesea în relații toxice sau chiar abuzive. Modelele care seamănă cu circumstanțele copilăriei sunt atractive, deoarece par să ofere posibilitatea de a repara relațiile timpurii și de a vindeca durerea pe care acestea au provocat-o.

Implicarea în relații cu oameni cărora le pasă de tine și de binele tău poate avea efecte pozitive asupra debarasării de sentimentul de rușine. Poate fi nevoie de multă susținere și compasiune din partea celor dragi pentru a rescrie rușinea profundă, dar răbdarea și iubirea de sine pot face acest lucru posibil. Împărtășirea sentimentelor de rușine poate avea, de asemenea, beneficii, deși implică asumarea unei poziții de vulnerabilitate. Rușinea este un sentiment foarte comun, iar a afla că și oamenii pe care poate îi admiri experimentează genul acesta de sentimente, te poate ajuta să înțelegi că nu ești singurul care se luptă cu așa ceva.

Cere ajutorul unui psiholog

Rușinea poate fi atât de prezentă în viața ta încât să îți fie foarte greu să te lupți singur cu ea, dar nu trebuie să renunți. Un terapeut pregătit și empatic îți poate oferi sprijin și te poate ghida spre a descoperi sursa acestui sentiment atât de dureros. El te va ajuta să identifici impactul rușinii asupra vieții tale de zi cu zi și te va susține când va veni momentul să o „înfrunți” și să o resemnifici astfel încât să o transformi într-un sentiment mai funcțional. Lucrul cu, copilului interior s-a dovedit util în modificarea sentimentului de rușine instalat în copilărie. Această abordare oferă posibilitatea de a intra în contact cu copilul tău interior și de a înlocui rușinea și dezgustul față de popria persoană, instalate timpuriu, cu blândețea și dragostea vindecătoare.

Adesea rușine toxică, instalată timpuriu în copilărie, lasă răni adânci în ființa noastră și ne afectează în toate ariile importante ale vieții, dar blândețea și iubirea de sine pot fi instrumente utile pentru cicatrizarea rănilor emoționale. Înfruntarea rușinii poate părea imposibil de realizat, dar nu trebuie să o faci singur. Când te simțiți pregătit să te vindeci (și nu există moment mai bun decât momentul prezent), un terapeut te poate ajuta să faci primii pași spre vindecare și iertare de sine.