Schemele cognitive - 1. TEAMA DE ABANDON

Schemele cognitive, descoperite și cercetate de Jeffery Young, reprezintă patternuri de gândire și comportament, pe care le dezvoltăm, în copilărie, ca răspuns la mediul în care creștem și ne dezvoltăm. Aceste patternuri constau în gânduri, care ne provoacă diferite emoții negative, emoții care duc la comportamente, puse în act în încercarea de a evita acele emoții, acele sentimente care ne creează disconfort. Deci, suntem practic prinși într-un cer vicios, cauzat de felul în care am învățat să gândim despre lume. Shemele sunt niște capcane ale obișnuinței, adânc înrădăcinate în partea automată a creierului nostru, care se derulează pe tot parcursul vieții adulte, în ciuda faptului că sunt obiceiuri dobândite în copilărie.

Cercetările au identificat 18 tipuri de scheme care au efecte profunde asupra vieților noastre, în diverse arii ale aceteia. Cele 18 scheme sunt:

1. Privaţiune emoţională

2. Abandon instabilitate

3. Neîncredere/abuz

4. Izolare socială/înstrăinare

5. Deficienţă/ruşine

6. Eşec

7. Dependenţă/incompetenţă

8. Protectionism/personalitate atrofiată

9. Vulnerabilitate în faţa pericolelor potenţiale

10. Subjugarea

11. Sacrificiul de sine

12. Inhibiţie emoţională/autocontrol exagerat

13. Standarde nerealiste/exigenţă

14. Revendicarea drepturilor personale/dominanţă

15. Lipsă de autocontrol şi auto-disciplină

16. Indezirabilitate socială/nevoia de aprobare

17. Negativism/pasivitate

18. Pedepsirea

Am ales să vorbim în această postare, despre poate cel mai cunoscut concept din psihologie și anume teama de abandon. Una dintre schemele lui Young este denumita Abandon. Aceasta se dezvoltă în copilărie dacă, fie suntem abandonați de către părinți sau persoanele care ne îngrijesc, fie acestea sunt imprevizibile în comportamentul lor față de noi, în îngrijirea și dragostea pe care ne-o oferă, în reacțiile pe care le au la acțiunile noastre. Așadar, pendulează de la o atitudine foarte caldă, disponibilă și atentă la nevoile noastre, la o atitudine distantă, ostilă sau chiar abuzivă față de noi. Acest sentiment de neprevăzut, de impredictibilitate, creează haos în mintea noastră, încă în formare, începem astfel să dezvoltăm convingerea că oamenii apropiați nouă nu sunt de încredere, că nu ne putem baza pe ei, că oricând își pot schimba atitudinea, că nu ne vor fi alături când vom avea nevoie de ei și poate chiar ne vor părăsi, în cele din urmă. Aceste convingeri, aceste gânduri care se formează în copilărie, se impregnează în mintea noastră, apar și se repetă mereu și mereu până când devin automate și inconștiente. Ele se reactivează în fiecare relație apropiată în care ne implicăm pe parcursul vieții, provocându-ne nesiguranță și anxietate. Încercând să scăpăm de aceste sentimente fie ne vom agăța de partener cerând în permanență reasigurări în legătură cu sentimentele celuilalt și stare relației („Mă mai iubești?”, „Suntem în regulă?” „Este totul bine între noi?” etc), fie vom sabota relația sau vom renunța cu totul la ea, pe măsură ce sentimentele de anxietate și nesiguranță se aducă și încep să crească în intensitate. Așadar, schema de abandon ne împiedică să formăm relații profunde și stabile, este ca un fel de călău al dragostei, sabotor al relațiilor.

COMPORTAMENTELE TIPICE GENERATE DE SCHEMĂ SUNT:

- A te ”agăța„ de persoanele semnificative

- Posesivitatea și nevoia de control

- Gelozia

- Nevoia constantă de reasigurare

- Concentrarea excesivă asupra persoanelor semnificative mergând până la a îi exclude pe ceilalți

- Hipervigilență – a căuta mereu semne că relația se apropie de final

Schema de abandon este des corelată și cu alte scheme. Atunci când este corelată cu schema de Subjugare, credințele noastre ne spun că dacă nu facem ceea ce doresc ceilalți, ei ne vor părăsi. Când este corelată cu schema de Dependență, suntem convinși că nu ne putem descurca singuri, că nu vom supraviețui în cazul în care suntem părăsiți. Corelată cu schema de Deficienșă și rusine, schema de abandon ne face să credem că oamenii apropiați ne vor părăsi dacă vor afla cum suntem noi cu adevărat, cât de „defecți” suntem.

Din cauza emoțiilor dificile, generate de schemele disfuncționale, suntem predispuși la dependențe, fiind un mod facil, la îndemână, de a ne detensiona, de a obține o ușurare în „lupa” cu anxietatea constant crescândă pe care o simțim. Este posibil să apelăm la alcool, pentru a ne „înăbuși„ anxietatea, sau la mâncare pentru a umple sentimentul de vid interior generat de nevoia nesatisfăcută de conectare și relaționare reală și profundă.

A alege să rămânem prizonierii schemelor noastre dezadaptative înseamnă a ne refuza dreptul de a trăi frumos și a ne dezvolta la potențialul maxim. Ai încredere să te descoperi și creează un pod între locul în care ești și locul în care îți dorești să ajungi, între omul care ești azi și omul care poți fi mâine.