Scheme Cognitive - 3. Neîncredere/Abuz

Schema cognitivă dezadaptativă de Neîncredere și Abuz ne creează convingerea că cei din jurul nostru ne vor răni, ne vor înșela încrederea, ne vor face rău într-un fel sau altul. Gândurile generate de acestă schemă sunt de genul: „acestei persoane nu îi pasă de mine”, „această persoană, în cele din urmă, mă va dezamagi, trăda sau abuza într-un fel”, „această persoană îmi ascunde ceva”. Gândurile acestea generează sentimente puternice de anxietate, suspiciozitate care poate merge până la paranoia, neliniște și reținere, în ceea ce privește relațiile sau interacțiunile sociale. Aflându-ne în această schemă avem tendința de a nu dezvălui informații despre noi, suntem excesiv de reținuți cu informațiile pe care le împărtășim cu ceilalți, uneori putem ajunge până la a crea un personaj diferit pentru societate, în încercarea de a nu permite nimănui să se apropie de noi, deoarece trăim cu o convingere, bine înrădăcinată, că oamenii ne vor răni.

Trăindu-ne viața sub influența acestei scheme avem două variante de relaționare și raportare la viață: fie nelăsăm abuzați fie devenim abuzatori. Dacă alegem calea abuzatului, ne resemnăm în fața ideii că asta este viața, așa sunt oamenii, ajungem să acceptăm tratamente neadecvate din partea celorlalți, cum ar fi abuzul fizic sau emoțional. Așadar este foarte posibil să ne angajăm în relații cu oameni care ne umilesc și ne critică constant, care ne subminează ideile și pe noi ca persoană, care ne abuzează verbal, emoțional sau chiar fizic, dar acceptăm ca fiind pur și simplu „soarta noastră”. La polul opus este varianta de „ucide sau fii ucis”, varianta abuzatorului. Alegând această variantă vom deveni noi foarte critici, duri și abuzivi cu ceilalți, îi vom umili, îi vom desconsideră, vom fi tot timpul în defensivă.

Impactul pe care această schemă îl are asupra vieții noastre este covârșitor în multe arii, dar în special în cea a relațiilor. Motivul pentru care se întâmplă asta este datorat originii schemei. Originea se găsește într-o copilărie petrecută în abuz fizic, emoțional, verbal sau sexual și cu cât abuzul a fost mai extrem, cu atât schema este mai severă. Abuzul este traumatizant în general, dar abuzul venit de la persoanele care ar trebui să ne protejeze este cu atât mai traumatizant, este cu adevărat devastator, așadar nu este de mirare faptul că putem dezvolta inclusiv simptomele fiziologice ale traumei. Ne putem lupta toată viața cu sentimentul de copleșire, sau ajungem chiar să ne disociem. Când suntem abuzați, încă din copilărie, sentimentele de durerea, de teroare, sunt atât de puternice, încât singura modalitate de a le face față este să ne disociem complet, să ne deconectăm total de la senzațiile fizice pe care le trăim în corp, să ne deconectăm efectiv de la realitatea pe care o trăim. Evident această disociere, nu este altceva decât un mecanism de supravițuire în copilărie, dar rămâne cu noi și în viața adultă, devine un mod de funcționare chiar și atunci când nu mai suntem supuși abuzului. Ne putem găsi în situații în care, pur și simplu, ne deconectăm de la realitate. Așadar, în ceea ce privește impactul asupra vieții noastre, este foarte posibil ca, trăind sub influența schemei de Neîncredere/abuz, să dezvoltăm simptomele tulburării de stres post-traumatic.

Ca adult, dacă avem activată această schemă, putem experimenta probleme de reglaj al sistemului nervos, care se traduc în stări extreme de hiper-excitare (stare de „luptă sau fugi”), eliberarea constantă de adrenalină și cortizol, încordare musculară, palpitații, gândire încețoșată, sentimentul de derealizare, de dezorientare, impresia că nu ești cu adevărat prezent în acel loc și în acel moment. Deoarece corpul uman nu poate sta pentru o perioadă foarte lungă în această stare de hiper-excitare, după un timp va intra într-un fel de colaps, sau stare de „îngheț”, în care experimentăm sentimente de depresie, energie și motivație foarte scăzute, lipsa interesului față de ce se întâmplă în jurul nostru, un fel de fatigabilitate cronică, în termeni diagnostici. Deci, cu această schemă activată, foarte rar ne vom gasi în starea optimă de bine.

Lipsa de încredere în oameni, generată de schema de Neîncredere/Abuz, face aproape imposibilă construiea de relații sigure, bazate pe încredere reciprocă, determinându-ne fie să ajungem în relații total disfuncționale, fie să evităm cu totul implicarea în relații. În consecință nevoile noastre nu sunt împlinite, nu avem parte de sentimentele de siguranță și apartenență, atât de necesare unei vieți echilibrate. De asemenea, starea de anxietate, de stres, agitația și rememorarea necontrolată și involuntară a incidentelor de abuz, vor genera furie, o furie pe care o vom exprima sau o vom suprima, în funcție de rolul pe care l-am ales, de abuzat sau de abuzator.

În ceea ce privește mecanismele dezadaptative de coping ale schemei, ne confruntăm cu abuzul de substanțe, în special droguri care induc stări de relaxare și analgezice, care au capacitatea de a ne regla sistemul nervos și a ne induce o stare de relaxare, dar doar pentru scurte perioade de timp. Tulburările alimentare, sunt un alt „refugiu”, generat de schemă, deseori ajungem să mâncăm excesiv, ca mecanism de calmare, ca sursă de confort emoțional. De cele mai multe ori, din cauza dereglării sistemului nervos, despre care am amintit, putem fi diagnosticați cu tulburări de anxietate (anxietate generalizată), diverse fobii sau chiar depresie.

Faptul că principalele simptome al schemei sunt lipsa de încredere în oameni și incapacitatea de a te expune în fața altcuiva, face din această schemă una dintre cele mai dificil de tratat. Așadar, dacă te regăsești în caracteristicile acestei scheme, dar nu te simți încă pregătit să vorbești cu cineva despre asta, primul lucru pe care îl poți face, este să încerci să te conectezi cu sentimentele tale, cum ar fi să îți dai voie să simți furie, în cazul în care o suprimi. De asemenea, ce mai poți face, pe cont propriu, este să dai atenție gândurilor pe care le ai în legătură cu relații și oameni, în general. Să analizezi dacă oamenii cu care ești implicat în relații sunt, cu adevărat, abuzatori sau dacă este doar neîncrederea ta cea care pe face să îi percepi așa. Deci, primul pas spre conștientizarea schemei este să începi să îți observi tiparele de relaționare și gândire, urmând ca mai apoi să gasești o modalitate de a acorda încredere, sau măcar prezumție de nevinovăție și ușor, pas cu pas, de a dezvolta relații cu oameni în care poți avea încredere. Apoi, cânte te simți pregătit poți începe prin a vorbi despre ceea ce simți cu persoana pe care o simți ca fiind cea mai apropiată, apelând apoi la ajutor de specialitate.

Poate cel mai important lucru pe care trebuie să îl înțelegi este necesitatea de a vorbi cu cineva despre ceea ce trăiești, găsește o modalitate de a îți exprima sentimentele, procesează evenimentele din trecutul tău și găsește pe cineva cu care te poți conecta la nivel emoțional pentru a te ajuta să treci prin asta. Nimeni nu merită să lupte singur, să sufere în tăcere sau să se condamne la o viață de suferință. Cu toții avem dreptul la mai bine, la acel suficient de bine funcțional, pe care putem clădi și pe care ne putem dezvolta. Nu-ți fie frică de tine și alege să „lupți în tabăra ta”!