Search
  • andamitroescu

Scheme Cognitive - 2. Privațiune/Deprivare Emoțională



Vom aborda în această postare una dintre cele mai des întâlnite scheme cognitive și anume schema de Privațiune/Deprivare Emoțională.

Cu toții, atât ca adulți, dar mai ales în perioada copilăriei avem nevoie de reglaj emoțional, mai concret avem nevoie, în special în primii 3 ani de viață, de iubire, căldură și îngrijire, avem nevoie de o persoană care să fie foarte atentă la nevoile noastre și să facă tot posibilul să ni le satisfacă (când ne este frig să ne îmbrace mai gros, când ne este foame să ne hrănească, când suntem supărați sau speriați să ne aline). Avem nevoie de cineva care să fie acordat la nevoile noastre, capabil să ne înțeleagă grimasele sau cerințele din spatele plânsului. Avem nevoie de cineva care să facă tot posibilul să ne îndeplinească nevoile, atât fizice cât și emoționale, să ne facă să ne simțin protejați și în siguranță, în primii ani de viață, iar pe măsură ce creștem să ne ghideze, să ne ajute și să ne învețe să discernem, să luăm decizii. Mulți dintre noi nu am avut parte de genul acesta de atenție, ci am fost îngrijiți de persoane indisponibile emoțional, care nu erau în contact nici cu propriile lor emoții, așadar le era imposibil să se conecteze cu ale noastre. Sau poate am fost crescuți de părinți cu probleme de dependențe sau tulburări psihice, care i-au împiedicat să formeze o conexiune profundă cu noi. Sau am avut, pur și simplu, părinți foarte stresați de viața de zi cu zi, foarte ocupați și prinși în vâltoarea vieții, părinți care nu au mai găsit resursele necesare pentru a se conecta real cu noi, astfel încât să ne poată îndeplini nevoile emoționale. În consecință, nevoile noastre nefiind îndeplinite începem să ne simțim goi pe interior, în noi se formează un sentiment de vid. Acestea sunt caracteristicile schemei de privațiune emoțională, un sentiment de gol interior, o senzație vagă că ceva ne lipsește ca și când am tânji după ceva fără să ne dăm seama după ce anume, ca și când ceva lipsește din viața noastră, dar nu știm ce.

Felul în care ne comportăm în relațiile de cuplu este, de asemenea, influențat de această schemă de privațiunea emoțională. Devenim indisponibili emoțional, adică nu vorbim despre sentimentele sau nevoile noastre, ceea ce face foarte dificilă formarea unei relații profunde cu partenerii de viață, așa că este posibil să avem parte de parteneri care ne vor părea excesiv de „nevoiași” emoțional, întrebându-ne constant ce simțim, ce gândim, încercând, de fapt să formeze o conexiune. Tot efectul schemei este și faptul că nu avem niciodată pretenția sau așteptarea ca nevoile noastre să fie îndeplinite, într-o relație. Chiar dacă suntem perfect conștienți de nevoile noastre, nu vom cere niciodată ca partenerul să ni le satisfacă, ele rămânând din nou, ca și în copilărie, nesatisfăcute se creează și întreține sentimentul de lipsă, de gol și se perpetuează schema. La polul opus și ca mecanism de supracompensare generat de schemă, apare exagerarea pretențiilor ca nevoile noastre să fie împlinite, ca partenerul să ne mulțumească, sa facă pentru noi chiar și mai mult decât am cerut, dar niciodată nu este suficient, în consecință, din nou sentimentul de lipsă și gol care întreține schema.

Nici felul în care ne alegem partenerii nu este unul întâmplător. De cele mai multe ori ne alegem parteneri de relație care, din diferite motive, nu ne pot îndeplini nevoile, adică oameni la fel de indisponibili emoțional ca și noi, oameni implicați deja în alte relații, poate chiar căsătoriți, oameni care trăiesc în alte țări sau alte orașe, deci ajungem tot în situații în care nevoile noastre nu pot fi satisfăcute.

În cazurile de deprivare emoțională severă dezvoltăm o personalitate de tip evitant, efectiv ne închidem, creierul nostru pur și simplu își taie legăturile dintre partea sa conștientă și emoții, deoarece acestea sunt prea durerose, sentimentele de neglijare și respingere cauzate de nesatisfacerea nevoilor, sunt prea greu de îndurat. În felul acesta ajungem ca pur și simplu să nu mai fim interesați de a avea relații, să petrecem foarte mult timp singuri, să dezvoltăm un sentiment exagerat de autosuficientă, să avem impresia că nu avem nici o nevoie, că nouă chiar nu ne trebuie nimic, deși este cât se poate de neadevărat, a avea nevoie este un dat biologic.

Deprivarea emoțională este una dintre schemele principale care este cel mai des însoțită de schema secundară de Deficiență și Rușine, schemă care ne face să credem că ceva nu este în regulă cu noi, că la nivel fundamental suntem „defecți”. De asemenea, schema sacrificiului de sine este des corelată cu schema deprivării emoționale. Această schemă ne creează convingerea că doar punând nevoile celorlalți pe primul loc și ajutându-i pe aceștia, vom fi semnificativi și valoroși, simțul valorii noastre de sine este derivat din cât de valoroși suntem pentru ceilalți, iar asta nu este nimic altceva decat miezul codependenței.

Schema privațiunii/deprivării emoționale poate fi tratată, în primul rând, devenind conștienți de existența ei și a felului în care ne influențează viața. Ea nu se instalează niciodată singură, așadar este necesar să identificăm schemele secundare care o susțin, abordate și desființate acestea, pentru ca mai apoi să avem acces la schema de bază, la rădăcina problemei.

Adună-ți curajul de a te vedea pe tine cu bune și mai puțin bune, de a îți da șansa la o viață mai bună, de a creea o versiune a ta de care să fi mândru.

58 views

Recent Posts

See All

Salut!

Mă bucur că

ai trecut pe aici.

Dacă vrei îţi plac articolele mele şi doreşti să te abonezi la newsletter o poţi face aici:

Mulţumim că eşti alături de noi!