De ce nu ar trebui să ne afecteze părerea celorlalți despre noi?

Una dintre cele mai des întâlnite erori cognitive este aceea că părerea celorlalți contează cu adevărat în esența vieții noastre. Deși este foarte clar că această credință are rădăcini evolutive primare (pe vremea oamenilor primitivi conta să te accepte grupul, fie și doar pentru singurul motiv de a nu rămâne singur, pradă mamuților), în ziua de azi nu prea ne mai folosește la nimic. Ba chiar alimentează, în mare măsură, anxietatea socială care a devenit un semn distinctiv al unei întregi generații, conducând totul, de la nevoia de a le face celorlalți pe plac, până la codependențe și chiar expunerea exagerată a propriei vieți, pe rețelele sociale.

Ne pasă de părerea celorlalți și ne calibrăm după ea, pentru că avem, nevoie de aprobarea lor, aprobarea societății că ceea ce facem este important, că noi contăm, că suntem văzuți. Singura aprobare care ar trebui să conteze este aprobarea de sine. Aceasta derivă din acceptarea de sine care, la rândul ei, derivă din asumarea faptului că suntem suficient de buni așa cum suntem.

Realitatea este că ceea ce ar trebui să conteze pentru noi, suntem noi. Noi suntem cei care trebuie să ne acceptăm și să ne iubim, înainte de a avea pretenția ca ceilalți să o facă, iar când vom face asta, nici măcar nu va mai conta dacă și ceilalți ne vor accepta, iubi, valida etc, pentru că o vom face noi și ne va fi suficient.

Fii cea mai bună versiunea a ta, fii cel mai mare fan al tău și nu uita că ești arhitectul propriei tale vieți!